Forţa sexuală sau dragonul înaripat

          În toate tradiţiile populare, în poveşti, mitologii, găsim imaginea şarpelui sau a balaurului (dragonului), a cărui simbolistică este aproape identică de la o cultură la alta. Nenumărate poveşti vorbesc de un balaur care a prins o prinţesă frumoasă, inocentă şi pură, pe care o ţine prizonieră într-un castel. Săraca prinţesă, plânge, zace în suferinţă şi roagă Cerul să-i trimită un salvator. Dar, unii după alţii, cavalerii care se prezintă pentru a o elibera sunt devoraţi de balaur, care pune mâna pe bogăţiile lor şi le îngrămădeşte în subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseşte un cavaler, un prinţ mai nobil, mai frumos şi mai pur decât alţii, căruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e slăbiciunea sa, în ce moment şi de ce manieră poate fi legat fedeleş sau poate fi rănit... Şi iată că acest prinţ privilegiat, bine înnarmat şi instruit obţine victoria: reuşeşte să elibereze prinţesa, şi ce de sărutări îşi dau! Toate comorile care sunt acolo, îngrămădite de secole în castel vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos prinţ care a ieşit victorios din luptă graţie cunoştinţelor şi purităţii sale. Apoi, amândoi, urcaţi pe balaur, condus de prinţ, îşi iau zborul în spaţiu şi străbat lumea.

          Aceste poveşti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitate poveşti iniţiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscută ştiinţa simbolurilor. Balaurul nu este altceva decât forţa sexuală. Castelul este corpul omenesc. În castel suspină prinţesa, adică sufletul, pe care forţa sexuală, rău stăpânită, îl ţine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveşte pentru a-l învinge pe balaur reprezintă mijloacele de care dispune spiritul: voinţa, ştiinţa de a stăpâni această forţă şi de a o utiliza. Deci, odată stăpânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveşte ca mijloc pentru a călători în spaţiu. Pentru că balaurul are aripi. Deşi e reprezentat cu o coadă de şarpe - simbolul forţelor subterane - el posedă de asemenea şi aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.

          Găsim o variantă a acestei poveşti în istoria lui Tezeu care, graţie firului pe care i l-a dat Ariadna, a putut să se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur şi găsind ieşirea. Minotaurul este o altă reprezentare a forţei sexuale, taurul puternic şi prolific, deci natura inferioară pe care trebuie să o înhămăm pentru a lucra pământul ca un bou. Labirintul are aceeaşi semnificaţie ca şi castelul: este corpul fizic, şi Ariadna reprezintă sufletul superior care conduce omul spre victorie.

          În tradiţiile evreieşti şi creştine balaurul e asimilat Diavolului, şi Diavolul, cum se spune, miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina, petrolul, praful de puşcă, aceste amestecuri de gaze care produc flăcări şi explozii, toate acestea reprezintă, în natură, Balaurul care scuipă în foc. Acest balaur, care există de asemenea şi în om, e comparabil cu un combustibil. Dacă omul se ştie servi de acesta, el va fi propulsat spre înălţimi, dar dacă nu ştie, pentru că e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, făcut cenuşă sau căzut în abis.

    La prima vedere, pare dificil de separat sexualitatea de dragoste. Totul vine de la Dumnezeu şi tot ceea ce se manifestă prin intermediul omului ca energie este, la origine, o energie divină: dar această energie produce efecte diferite după conductorul prin intermediul căruia se manifestă. Putem să o comparăm cu electricitatea. Electricitatea e o energie a cărei natură o ignorăm, dar de îndată ce trece printr-o lampă devine lumină, cu toate că ea nu este lumină.

   Putem spune că la originea diferitelor tendinţe filozofice şi religioase stă forţa sexuală, atracţia dintre sexe, şi atitudinea pe care oamenii au ales-o faţă de această forţă le determină filozofia: unii îi dau ieşire şi alţii încearcă să o suprime. În realitate există şi alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai puţin, le putem încadra în una din aceste două categorii.

          Dacă nu vreţi să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în eternitate nu trebuie să vă mai gândiţi la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor reţine pe pământ: sunteţi legat (ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat (ă) fizic de copiii voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi legături cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toţi părinţii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaţa lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”, cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândeşte la ei şi îi cheamă. 

          Toate aceste legături pe care oamenii le au cu pământul îi împiedică să rămână în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevărat să nu mai aibă rădăcini pe pământ au devenit asceţi, pusnici. Evident, filozofia lor e adevărată pentru că ea se bazează pe cunoştinţele iniţiatice. Dar a spune că este utilă, că e adaptată epocii noastre, e o altă problemă. Se poate ca tocmai să nu convină. Iată problemele pe care trebuie să le rezolvăm.

          Forţa sexuală reţine oamenii pe pământ, dar fără să-i lumineze, fără să-i lege de regiunile sublime de sus. În timp ce înţelepciunea care a luminat anumiţi Iniţiaţi poate să-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc să continue să trăiască pe pământ. Toţi cei care au vrut să suprime complet această forţă pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât să moară, să abandoneze tot, pentru că numai forţa sexuală te poate face să iubeşti viaţa terestră, pentru că ea îi este principala condiţie. Nu trebuie deci să suprimaţi această forţă; toţi cei care au suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justifică este că ei doreau nirvana, dar o doreau atât de neconvinşi, atât de slab, că ne întrebăm dacă o vor obţine, pentru că pentru a obţine nirvana, dragostea ar trebui totuşi să-şi spună cuvântul.

          ”O fiinţă cu adevărat luminată se leagă de Cer şi în acelaşi timp economiseşte această forţă pentru a o consacra realizării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Ea le va avea pe amândouă: cu cât va trăi o viaţă mai intensă, cu atât va fuziona cu Creatorul, cu Cerul; şi cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pământ. Numai această soluţie e perfectă: în acelaşi timp în care trăieşti pentru Cer, să munceşti pe pământ. Altfel viaţa nu are nici cap, nici coadă.”

          Din păcate, oamenii nu au putut niciodată să înţeleagă aceasta, sunt tot timpul pe cale să aleagă una sau alta, adică ori sunt complet materialişti sau complet... nu putem spune “spiritualişti”, pentru că a vrea să mori nu aparţine spiritualităţii. În orice caz, cei care au ales să-şi suprime forţa sexuală pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor încarna totuşi, şi încă de câte ori! Da, ei vor învăţa să nu o mai suprime. Cerul le va spune: “Ignoranţilor, de ce aţi dispreţuit această forţă pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta înţelepciune?” şi vor reveni pe pământ.

          Dacă luăm în considerare cazul puritanilor şi anumitor mistici, vom constata că au propagat o morală care nu corespunde atât de mult adevărului şi care, în definitiv, a dat anomalii pe care astăzi psihanaliştii sunt obligaţi să le remedieze. Dacă faceţi un baraj pe un râu fără să prevedeţi canale de deviaţie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul voastru nu va împiedica apa să curgă. Aşa se va petrece şi în voi dacă veţi pune baraje energiilor care urcă în voi: tensiunile se vor acumula în subconştient şi va veni un moment când totul va fi măturat. Ei da, atunci când nu cunoaştem natura umană, alergăm înspre catastrofe. Nu trebuie să vă blocaţi energiile ci să vă pregătiţi canale pentru ca ele să irige întregul vostru pământ; aşa cum au făcut Egiptenii din trecut, care au săpat canale pentru ca apele Nilului să poată fertiliza ţara.

   ”Dragostea este cel mai mare mister care există; îl cunoaştem foarte puţin şi continuăm să o practicăm fără să ne gândim şi fără să înţelegem. De aceea suntem mereu nesiguri şi ne simţim nefericiţi. Chiar dacă ştiinţa face descoperiri formidabile, cât timp problema dragostei nu va fi înţeleasă şi rezolvată umanitatea nu va ieşi din necazuri. Iată punctul de vedere pe care mi l-a dat Cerul şi care îmi permite să văd clar această problemă.” 

   Nu sunt pentru dezmăţ, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamnă a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia. Când am fost în Grecia am vrut să văd mănăstirile Muntelui Athos. Am vizitat totul, am vorbit cu călugării care locuiesc acolo şi chiar dacă am admirat operele de artă am plecat din acel loc cu o impresie puternică de supărare şi tristeţe. Deoarece călugării trăiau după concepţii complet eronate, şi în particular aceea a exilării principiului feminin, pentru că tot ceea ce este feminin este rău şi diabolic. Au mers atât de mult în rejecţia principiului feminin că, nu numai că femeile nu au acces la ei, ci nu au nici măcar dreptul de a avea o capră, pentru că e o femelă. Spuneţi-mi dacă Domul le-a inspirat o aşa filozofie!

          Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmăţ, şi vă aduc o a treia soluţie: cu aceasta sunteţi legaţi din tot sufletul şi din tot spiritul la Sursa dragostei, şi în acelaşi timp nu părăsiţi pământul, vă faceţi treaba aici pe pământ. Iată a treia soluţie. şi într-o zi veţi înţelege că e cea mai bună: a avea în acelaşi timp Cerul şi pământul.

          Nu ştiu dacă veţi fi convinşi de explicaţiile mele, dar poate că peste un timp veţi fi obligaţi să o faceţi pentru că veţi vedea că am găsit soluţia multor probleme pe care alţii nu au găsit-o pentru că nu au îndrăznit sau nu au putut să le alăture pe cele două: sau dădeau curs liber forţelor sexuale şi sfârşeau în dezmăţ, sau le suprimau complet şi deveneau eunuci. Dar când suprimăm această forţă, suntem nimiciţi, pierdem sensul, gustul vieţii, şi chiar ne acrim, devenim răi. Şi, ce puteţi aştepta de la un eunuc? Să compună simfonii, să scrie poeme? Cu un eunuc nu mai e nici o creaţie, e sfârşitul, e moartea.

    Lăsând tinerii să se grăbească să experimenteze un domeniu pe care nu-l cunosc, deschidem pentru ei poarta tuturor dereglărilor fizice şi psihice. Ei fac experienţe, dar nu ştiu că aceste experienţe vor avea pe termen lung rezultate catastrofale şi se vor dezaxa şi se vor îmbolnăvi. În realitate, nici cei care s-au pronunţat pentru pilulă nu au înţeles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s-au pronunţat pentru, au făcut-o de complezenţă: ştiind că mulţi oameni sunt slabi, au cedat în faţa acestei slăbiciuni; şi ceilalţi, care s-au opus, au făcut-o din ipocrizie, în numele vechilor tradiţii morale şi ei sunt primii care nu le respectă în viaţa lor personală.

          În tot cazul, punându-se pilula la punct, ştiinţa care credea că face un mare serviciu oamenilor, n-a făcut decât să le permită să se dedea la tot felul de excese, să devină slabi, senzuali şi bolnavi. Iată binefacerile ştiinţei! Înainte de pilulă, băieţii şi fetele erau cel puţin obligaţi să se gândească, să se stăpânească puţin (nu pentru motive de moralitate şi puritate, desigur, ci pentru frica de consecinţele neplăcute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e cazul să se controleze, se pot lăsa în voie.

          Vă voi da o imagine. Ştiţi cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau maşiniştii care trebuiau să se ocupe să pună cărbune în cazane, şi graţie lor vaporul avansa; dar ei înşişi nu ştiau direcţia, trebuia să fie un căpitan, acolo sus, să se ocupe de direcţie şi să dea ordine; dar el singur nu avea mijloacele necesare pentru a face să avanseze vaporul. Iată încă o imagine a omului: emoţiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru ca vaporul să poată avansa. Dar dacă nu e cineva raţional şi lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în bucăţi...

Forţa sexuală sau dragonul înaripat

de Omraam M.Aivanhov(fragment)