Redescoperă-te, trăieşte conștient !

   Trăieşti conştient? Ce întrebare simplă…foarte mulţi oameni, dacă nu majoritatea, spun că sunt atenţi la ceea ce spun, la ceea ce fac, că îşi gândesc fiecare proiect de viitor, se gândesc la parteneri, la copii, la serviciu, la căi de urmat, la plăți sau mai ştiu eu ce…că totul este gândit, planificat, disecat, trecut printr-o grămadă de filtre ale gândirii, deci mai conştient de atât ce poate fi?

  

      Și asta este în regulă, dar câți dintre noi dăm atenţie faptului că o rază de soare ne-a orbit pentru o secundă, că o adiere de vânt ne-a răvăşit părul sau că stropii de rouă reflectă o mulțime de culori  în iarbă?

      De cele mai multe ori, este nevoie să ajungem în situaţii critice pentru a le conştientiza şi a ne bucura de ele. Cei care au fost la un pas de abis şi s-au întors ştiu să preţuiască viaţa și fiecare gură de aer, în acel moment ei renasc şi o fac conştient.

     O revenire la viaţă te pune în faţa vieţii tale, ce îţi arată ce ai şi ce poţi să pierzi, te “CONŞTIENTIZEAZĂ”. Nu este nevoie să ajungem în situaţii critice pentru a trăi conştient, este nevoie să ne autoeducăm pas cu pas, aşa cum am învăţat să mergem, să vorbim. Doar că nu trebuie să învăţăm, ci este necesar să ne reamintim, ştim să facem asta, stă în firea, în natura noastră.

    Ne ascundem după “suntem unici” dar ce ne face unici? Totul este unic, totul este energie în mişcare, deci totul este într-o continuă modificare, așadar este unic!

    Cred că punctul forte al unicităţii noastre stă tocmai în faptul că putem conştientiza unicitatea și ne putem bucura de ea. Fiecare secundă din existenţa fiecăruia, de la celulă la mişcarea corpului, senzaţii, trăiri, mediu, micro şi macrounivers, este unic. Pe lângă bucuria de a trăi astfel și având această capacitate cu care creaţia ne-a înzestrat - de a fi conştienţi, avem şi datoria de a o face.

   Trăim în exteriorul nostru, ne raportăm la alţii, alergăm după himere, trăim prin comparație, ne aliniem la o linie de start şi când societatea dă startul ne avântăm în goana urbană după acel ceva greu de găsit pentru că nu este al nostru, este indus de alţii. 

  

     Ai curajul să spui “Stop! Ajunge!”?, Respiră adânc, întoarce-te către tine,  bucură-te de tine, eşti perfect. Tu ai propriul tău şablon şi acela eşti tu, unic în esenţă şi în trăiri.

    Poate paşii sunt greoi, dar şi când ai învăţat să mergi, nu ai abandonat din prima încercare, ai facut pas după pas până ai invățat să mergi. Aşa şi acum: conştientizează respiraţia, un gest, un gând, joacă-te cu el. Paşii sunt mici, dar trofeul este mare…trofeul eşti TU, cel mai preţios lucru din viaţa ta, în felul acesta te vei regăsi.Redescoperă-te, trăieşte cu adevărat, alungă gândul care spune “şi mâine este o zi”, fă acum tot ce poţi face, trăieşte acum!

      Fii ceea ce ai fost menit să fii şi asta vei şti în momentul în care vei conştientiza. Acordă-ţi luxul de a fi tu cu tine, după care priveşte şi bucură-te de ceea ce ai în jurul tău, simte şi dăruieşte bucurie, dăruind vei primi la rândul tău.

  

    Eu mulţumesc fiecărei clipe că sunt şi ţie îţi mulţumesc că exişti!

Marinela GRAMA

S-au încheiat și sărbătorile de iarna. O luăm de la capăt?

Sfântul Ioan Botezătorul marchează simbolic incheierea sărbătorilor de iarnă, începute din data de 6 decembrie (Sf. Nicolae). Am avut cu toții un răgaz necesar să luăm aminte la ce se intâmplă cu noi înșine. Mulți dintre noi o fac, mai mult sau mai puțin conștient.

Unii își fac planuri mărețe, proiectându-se în viitor, alții rămân blocați într-un trecut care nu le mai spune nimic, dar pe care continuă să-l plângă, preferând să rămână în suferință. Nu afirm nicidecum că este ceva greșit în a face planuri de viitor sau să deplângi trecutul. Este în regulă, dar, la un moment dat, este nevoie să-ți iei adio de la trecut, acest lucru te ajută să treci peste și să mergi mai departe.

Din punctul celălalt de vedere, entuziasmul cu care se pleacă la începutul anului, de cele mai multe ori, se diminuează radical după nicio lună, iar lucrurile revin la acel ”normal” cu care ne obișnuiserăm. Și asta, deoarece pe parcurs, dorințele se uită din vedere, se pierde și entuziasmul și se revine la rutina de fiecare zi.

Întrebarea care se ridică este: ne-a folosit la ceva toată osteneala? Răspunsul vine chiar din desfășurarea ulterioară a vieților noastre. Vedem limpede cu ochiul liber dacă traseul nostru a luat un curs evolutiv benefic sau nu.

Cred că ne scapă ceva și anume atenția mărită la prezentul prin care trecem, la fiecare clipă trăită, la fiecare gând care ne trece prin cap, la sentimentele noastre.  Ele pot fi un barometru foarte bun pentru a realiza cât am evoluat, dacă ne-am schimbat sau, mai degrabă, am bătut pasul pe loc.

Poate nu degeaba strămoșii noștri au ales această perioadă a anului pentru a se liniști, pentru a lua o pauză mai lungă de la treburile de zi cu zi. Este mai ușor să fii în acord cu natura, care, la rându-i, își ia și ea momentele de respiro. Avem și noi, ca și mediul înconjurător, nevoie de liniște și pace profundă pentru a face ordine și rânduială în tot ce s-a întâmplat și se petrece cu ființa noastră.

De remarcat este faptul că ultima sărbătoare este legată de botez, eveniment care ne trimite cu gândul la curățare, purificare pentru a putea intra în noul an cu haine noi, primenite.

Gabriela GEVELEGEAN

În nou an alegeți să FIȚI viata!

Trăim după anumite credinţe, unele conştiente, altele inconştiente şi profund ancorate în noi, care ne ghidează în procesul de creaţie continuă care ESTE Viaţa. După aceste credinţe creăm evenimente mai mult sau mai puţin agreabile.  ESTE momentul să ne dăm seama însă că acestea provin din noi înșine, iar în acest context viața ESTE totalitatea credințelor, gândurilor, emoțiilor, sentimentelor care formează realitatea noastră, noi suntem ceea ce gândim, ce credem și ce simțim, noi suntem viața! Noi o construim cum dorim, o trăim și suntem 100% responsabili de ea.

De ceva timp atât profesia, cât şi viaţa personală îmi permit să Fiu în compania acelor persoane care se găsesc în momentul schimbării direcţiei în viaţa lor. In această dezorientare, suferinţă şi în tot acest du-te vino în care se află, îmi doresc să îi ghidez corespunzător pentru a înţelege anumite situaţii de viaţă, dar mai ales sensul vieţii lor. Cred că este un lucru care îmi iese bine şi vreau să le mulţumesc inclusiv cu ocazia acestui articol, că există, că fac parte din viaţa mea, de asemenea, pentru faptul că şi ei contribuie cu siguranţă la dezvoltarea şi evoluţia mea!

Însă acum, ca o sugestie generală pentru cei care se află în acest proces de schimbare şi descoperire de sine am ales să fac o analogie drăguţă (după părerea mea) şi plină de sens. Viaţa este ca şi marea cu valurile, cu al lor du-te vino, cu acea mişcare aparent monotonă, dar diferită de fiecare dată, într-o armonie specifică chiar şi când este furioasă,… plină mereu de viață! Ea ESTE viaţa!

Asemenea mării şi noi suntem viaţă, cu tot ce ea conţine în fiecare clipă, aşa cum marea nu se separă niciodată de ţărm tot aşa nici noi nu putem fi separaţi de viaţa noastră, de sinele nostru, orice separare de acest gen aduce cu ea suferinţă. La fel, orice încercare de a trăi viaţa altcuiva, de a ne compara cu viaţa altcuiva aduce suferinţă. Noi suntem interconectaţi, aceiaşi ca şi valoare dintotdeauna, dar suntem unici, diferiţi ca şi conţinut mereu.

Haideţi să alegem să respectăm şi apreciem propria viaţă, cât şi a celorlalţi, să o facem cu iubire sinceră şi respect, să o acceptăm cu tot ce înseamnă ea în realitatea fiecăruia.  Totul ESTE creaţie! Este cu adevărat necesar să fim conştienţi că viaţa este un proces de continuă creaţie, că ne creăm viaţa şi că avem capacitatea să ne construim o viaţă frumoasă.

Va doresc ca în acest an să conştientizaţi că voi SUNTEŢI viaţa şi SUNTEŢI minunaţi, să vă iubiţi şi să vă respectaţi aşa cum se cuvine!

Va mulţumesc că SUNTEŢI şi vă îmbrăţişez cu drag!

Ana Maria COJOCARU