Redobândeşte şi menţine liniştea

   Este inutil să aspiraţi la mari realizări spirituale atâta vreme cât nu veţi stăpâni curentul zgomotos şi dezordonat al gândurilor şi sentimentelelor voastre; ele vă împiedică să aduceţi în voi adevărata linişte, cea care repară, uşurează, armonizează şi răcoreşte!... Când veţi ajunge să realizaţi această linişte, veţi transmite imperceptibil tuturor faptelor voastre un ritm, o distincţie. Vă deplasaţi, atingeţi obiectele şi totul în voi nu este decât dans şi muzică. Această mişcare armonioasă care se transmite tuturor celulelor organismului vostru vă face bine şi acţionează binefăcător asupra tuturor fiinţelor ce vă-nconjoară: ele se vor simţi uşurate, libere, luminate şi îndemnate, la rândul lor, să se străduiască să regăsească aceste senzaţii trăite alături de voi.

     De mai multe ori pe zi, acordaţi mai multe minute acestui proces de introducere a liniştii în organism, închideţi ochii, lăsaţi gândurile şi grijile zilnice deoparte, dirijaţi-le spre înalt, spre sursele vieţii, ce hrănesc întreg universul. Când simţiţi că aţi putut opri şuvoiul de gânduri şi de imagini ce vă străbat, pronunţaţi imediat cuvântul "mulţumesc". Iată cel mai simplu cuvânt, care detensionează, căci mulţumind, veţi intra în acord cu Cerul, veţi ieşi din centrul strâmt al propriului eu, intrând în pacea conştiinţei cosmice... Rămâneţi cât mai mult timp posibil în această stare de linişte, şi când veţi reveni la normal, veţi simţi că elemente noi şi foarte preţioase au pătruns în voi: serenitatea, luciditatea şi forţa. Şi, deoarece respiraţia este, de asemenea, un factor de uşurare şi armonizare foarte important, pronunţând cuvântul "mulţumesc", încercaţi să aveţi o respiraţie regulată: inspiraţi aerul foarte profund, şi expiraţi-l foarte lent, până ce plămânii se golesc complet.

    Deci, de mai multe ori pe zi, obişnuiţi-vă să restabiliţi liniştea în voi. Chiar dacă nu veţi face acest lucru decât un minut sau două, este bine şi atât. Îl puteţi face chiar şi pe stradă, când simţiţi un mare necaz, o stare de rău. Aşezaţi-vă în faţa unei vitrine ca şi cum aţi privi în ea, pentru ca nimeni să nu-şi dea seama ce faceţi; închideţi ochii câteva secunde, încercând să vă izolaţi cu ajutorul gândului, şi să vă legaţi apoi de lumea armoniei şi a luminii. Apoi, vă puteţi continua drumul... Astfel, veţi neutraliza toţi curenţii negativi. 
  Dar, dacă vă lăsaţi demagnetizaţi şi otrăviţi, acest fapt va pregăti terenul tuturor tulburărilor psihice: încet, dar sigur, vă veţi pierde echilibrul, forţele, apoi va veni boala. Să nu vă faceţi cumva iluzii, oricare ar fi remediile ce le poate aduce liniştea, vor exista mereu viruşi şi microbi, aer poluat, hrană stricată, uriaşe tensiuni psihice vor continua să domnească în lume; daca nu vă veţi lega la armonie şi lumină, încet-încet, terenul pe care veţi păşi va fi minat şi veţi sări în aer. 
   Odată ce aţi realizat această linişte, se pune problema păstrării ei. Altfel, la ce au fost bune toate beneficiile? Odată ce aţi introdus liniştea în voi, trebuie să fiţi vigilenţi ca să nu o lăsaţi să vă scape. Înţelegeţi-mă bine, scopul vieţii spirituale nu constă în a încerca, preţ de o jumătate de oră sau o oră pe zi, să restabiliţi legătura cu lumea liniştii şi a luminii, apoi să uitaţi şi să va lăsaţi antrenaţi din nou în dezordinea şi zgomotul existenţial...ca să reîncepeţi din nou mâine... nu, acest lucru nu are sens. 
  Dimpotrivă, pacea, armonia, pe care le gustaţi în timpul meditaţiilor trebuie să vă călăuzească întreaga zi, impregnându-vă. A venit vremea să nu vă mai purtaţi ca nişte copii care, obligaţi să stea câteva minute liniştiţi, nu aşteaptă decât momentul când vor putea să strige şi să gesticuleze din nou. Este normal ca nişte copii să fie copleşiţi de linişte, dar nu este normal în cazul vostru; chiar dacă sunteţi supuşi trepidaţiilor zilnice, trebuie să vă străduiţi să păstraţi liniştea în voi. Mă înţelegeţi aşa cum trebuie?...

Calea Tăcerii

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV