Căutarea

Tot timpul căutăm și ne dorim ceva. Este adevărat, stă în firea omului să fie mereu in căutare, doar este dotat cu o curiozitate sfredelitoare. Problema este că, de cele mai multe ori, nici nu știm ce căutăm sau atunci când descoperim ce avem de căutat, nu ne îndreptăm atenția unde ar fi nevoie.

Ne căutăm identitatea și încercăm s-o găsim și s-o vedem în alții. Îl căutăm pe Dumnezeu și ne ridicăm privirile și scrutăm cerul sau ne închinăm la icoane ori idoli. Dorim să găsim iubirea și o căutăm zadarnic într-un partener ideal, perfect.

Ne căutăm conștiința, la un moment dat, dar tot în exteriorul nostru ne uităm cu disperare. Așa se întâmplă apoi și cu pacea, armonia, frumusețea, etc.

Ne-am transformat, oare într-un soi de vânători care își caută prada,  crezând că obținerea ei va rezolva toate problemele? 

Toate căutările astea asidue sunt absolute zadarnice, pentru că tot ce vom găsi în afară nu ne va aduce salvarea. Problema va rămâne mereu la noi, indiferent ce am găsi. Explorarea ar trebui să înceapă fix din interiorul și adâncul nostru.

Acolo vom găsi toate câte le căutăm, pentru simplul fapt că noi suntem un adevărat Univers. Aici se află iubirea, Dumnezeu, conștiința, armonia, pacea…și tot ceea ce este necesar. Este nevoie doar de atenție absolută și multă onestitate. Abia apoi le putem găsi în toate cele ce ne înconjoară.

Gabriela GEVELEGEAN

Exterior versus interior

Vine un moment în care chiar este nevoie să te autocunoşti, să afli care este potenţialul tău, să faci o analiză a propriului tău comportament şi, nu în ultimul rând, să-ţi observi mintea. De aici apoi pleacă totul. 

Observarea propriei minţi şi a emoţiilor îţi oferă surprize de tot felul. Începi să-ţi dai seama că aproape tot ce se întâmplă în afara ta este, de multe ori, rezultatul felului tău de a gândi şi de a te comporta. Situaţiile prin care treci nu mai sunt fenomene întâmplătoare sau "ghinioane" - cum ades le numim. Ele, treptat, devin consecinţe fireşti ale propriilor tale fapte. Automat, nu te mai plasezi în poziţia de victimă a destinului ”potrivnic” şi a oamenilor "răi" din preajma ta. 

Şi astfel, preiei rolul de conducător al vieţii tale. Întâmplările prin care treci încep să fie altfel, oamenii ce îţi ies în cale nu mai sunt "răi", de fapt toate acestea încep foarte mult să semene cu tine, cel care ai devenit acum.

Practic, mediul tău ambiant începe să fie în deplină congruență cu modul în care gândeşti şi în care simţi. De aceea este nevoie să faci schimbările în tine, să lucrezi cu tine, altfel nu ai cum schimba exteriorul. 

De atunci încolo, vei continua să observi exteriorul, dar nu-l vei mai vedea la fel ca înainte. Îl vei observa cu o anumită neutralitate, ce provine din faptul că vei şti că tot ce se află în afară este oglindirea aproape perfectă a ta însuți/însăți. Iar dacă oglinda nu mai reflectă ceva plăcut sau mulţumitor, vei fi conştient că este rezultatul a ceva care nu îţi mai place în interiorul tău. Şi că, undeva în adâncul tău, acolo, trebuie ajustat. Exteriorul îţi va fi necesar ca şi înainte, dar nu în aceiaşi parametri.

Nu vei mai căuta scuze în afara ta, ci vei căuta răspunsul la tine.  Cu asumarea necesară te vei întreba : ce nu merge la mine ? Abia apoi vei şti dacă într-adevăr este nevoie să schimbi ceva în exterior sau doar în interiorul propriu.

Gabriela GEVELEGEAN